TOP 10 evadari uluitoare din inchisori

10. Evadarea din
Labirint

Una dintre cele mai violente evadari ale tuturor timpurilor, cea
din blocul H-7 al Penitenciarului-Labirint din Irlanda, s-a
intamplat la 25 septembire 1983, atunci cand 35 sau 38 de detinuti
au scapat dupa ce au preluat conducerea inchisorii prin forta. Un
gardian a murit de atac de cord ca rezultat al evadarii si alti 20
au fost raniti, dintre care doi impuscati cu arme ajunse ilegal in
penitenciar.

• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…
• Khalifa bin Zayed Al-Nahyan, al doilea președinte al Emiratelor Arabe Unite și conducătorul orașului Abu Dhabi

Labirintul a fost rezervat teroristilor si combatantilor
paramilitari ai Armatei Republicane Irlandeze (IRA) si a fost
considerat drept una dintre cele mai impenetrabile (catre exterior)
inchisori ale Europei. Alaturi de gardurile inalte de 4,5 metri ale
institutiei, fiecare bloc H din incinta acesteia era incercuit de
cate un zid din beton inalt de 5,5 metri, cu sarma ghimpata
deasupra, iar toate portile complexului erau fabricate din otel
masiv si operate electronic.

Pe 25 septembire 1983, la scurt timp dupa ora 2:30 AM, prizonirerii
au preluat comanda blocului H-7, luand gardienii ostatici si
confiscandu-le unora, sub amenintarea armelor, hainele si cheile
masinilor. La ora 3:25, a sosit un camion ce furniza provizii
institutiei, iar prizonierii s-au folosit de acesta. La ora 3:50,
camionul a parasit blocul H, iar in scurt timp si inchisoarea, cu o
„incarcatura” de 38 de oameni.

In decursul urmatoarelor zile, 19 dintre evadati au fost prinsi.
Cei ramasi liberi au fost sprijiniti de IRA pentru a-si gasi
refugii. Unii membri ai grupului au ajuns pana in SUA, dar au fost
descoperiti mai tarziu si extradati. In prezent, niciunul dintre
evadatii care au scapat nu mai este cautat, unii obtinand chiar
amnistiere.

9. Cei 7 texani

Texas 7 a fost un grup de prizonieri care au evadat din Unitatea
John Connaly, din apropierea orasului Kenedy, Texas, la 13
decembrie 2000. Au fost prinsi in perioada 21-23 ianuarie 2001, in
urma programului de televiziune din SUA „America’s Most
Wanted”.

Pe 13 decembrie 2000, cei sapte au derulat o schema elaborata si au
scapat din inchisoarea de stat de maxima siguranta, aflata in sudul
statului Texas. Folosind cateva siretlicuri bine ticluite, cei
sapte condamnati au asaltat si privat de libertate noua
supraveghetori civili, patru ofiteri de corectie si trei prizonieri
neimplicati, la aproximativ 11:20 A.M. Evadarea a avut loc in
timpul celei mai relaxate perioade ale zilei, atunci cand
supravegherea anumitor locatii era diminuata. Majoritatea
violentelor au fost puse in aplicare in felul urmator: unul dintre
puscariasi chema pe cineva, iar altul lovea persoana nesuspicioasa
in cap, din spate. Odata ce victima cadea, detinutii ii luau
hainele, o legau, ii puneau calus si o duceau in camera
generatoarelor, in spatele unei usi incuiate. Unsprezece angajati
ai inchisorii si trei condamnati neimplicati au suferit acest
tratament.

Atacatorii au furat haine, carduri de credit si acte de
identificare de la victime. De asemenea, membri grupului s-au dat
drept gardieni la telefon si au inventat false povesti pentru a
evita suspiciunile autoritatilor. Si-au croit, in cele din urma,
drum cu ajutorul camionului de mentenanta al penitenciarului, pe
care l-au folosit pentru a parasi zona. FBI-ul a reusit sa-i prinda
pe toti evadatii. Unul s-a sicucis, altul a fost deja executat, iar
ceilalti cinci aflati inca in viata sunt toti condamnati la moarte
si asteapta indeplinirea sentintei prin injectie letala.

8. Werzler si Vrba – evadarea de la Auschwitz

Alfred Wetzler a fost un slovac de origine evreiasca si unul dintre
putinii evrei care au scapat din lagarul de exterminare de la
Auschwitz, in timpul Holocaustului. Alfred Wetzler este cunoscut si
pentru raportul pe care el si camaradul sau, Rudolf Vrba, l-au
compilat cu referire la chestiunile interne ale lagarului nazist –
un plan al taberei, detalii de constructie ale camerelor de gazare,
crematorii si, cel mai convingator, eticheta unei canistre de gaz
Zylkon.

Raportul de 32 de pagini Vrba-Wetzler, asa cum a ajuns sa fie
cunoscut, a reprezentat primul document detaliat despre Auscwitz
care a ajuns in Occident si pe care Aliatii l-au investit cu
incredere. In urma acestuia, Aliatii au luat decizia de a bombarda
cateva cladiri guvernamentale din Ungaria, ucigand oficiali
nazisti, implicati direct in deportarile feroviare ale evreilor la
Auschwitz. Deportarile au fost astfel sistate, bombardamentul
salvand practic 120.000 de evrei maghiari.

Wetzler si Rudolf Vrba au evadat la ora 2 P.M., vineri, 7 aprilie
1944, in ajunul Pastelui Evreiesc: cei doi barbati s-au ascuns in
scobitura unei stive de lemne, stocata pentru construirea sectiunii
denumite „Mexico”, destinata noilor veniti. Aceasta se afla in
spatele perimetrului interior protejat de sarma ghimpata al
lagarului de la Birkenau, dar in interiorul unui perimetru
exterior, pe care gardienii il patrulau peste zi.

Ceilalti prizoniei au amplasat placaje in jurul zonei scobite
pentru a-i ascunde pe cei doi, apoi au stropit zona cu intepator
tutun rusesc inmuiat in benzina, pentru a insela mirosul cainilor
gardienilor. Cei doi au ramas in ascunzatoare timp de patru nopti.
Pe 10 aprilie, purtand uniforme nemtesti, pelerine si cizme, au
plecat din lagar, spre sud, mergand pe cursul raului Sola si
indreptandu-se catre granita poloneza cu Slovacia, aflata la 133 de
kilometri distanta, ghidandu-se cu ajutorul unei pagini rupte
dintr-un atlas scolaresc gasit intr-un depozit.

7. Evadarea din
Alcatraz

In cei 29 de ani de operare ai penitenciarului Alcatraz, pretindeau
oficialii institutiei, niciun prizonier nu a evadat cu succes. 36
de condamnati au fost implicati in 14 tentative de evadare, doi
barbati incercand sa fuga chiar de doua ori. Dintre acestia, 23 au
fost prinsi, sase impuscati mortal in timpul evadarii, in timp ce
trei s-au pierdut inotand pe mare si nu au mai fost gasiti
niciodata, FBI-ul banuind ca sunt morti.

Totusi, la 11 iunie 1962, Frank Morris, John Anglin si Clarence
Anglin au dus la indeplinire cu succes una dintre cele mai
elaborate si complexe evadari intreprinse vreodata. Morris si
fratii Anglin s-au catarat in culoarele de aerisire printr-un
semineu si au reusit sa ajung pe acoperisul cladirii. Trio-ul a
coborat apoi pe exteriorul acesteia, si-a croit drum pana la
barcile din cauciuc andocate in apropiere si a inceput sa rameze
catre larg. In dimineata urmatoare, politia i-a cautat fara
succes.

Directorul in exercitiu al penitneciarului a spus ca detinutii au
lasat in locul lor, pe perne, niste capete de momai – facute
dintr-un amestec de sapun, hartie igienica si par adevarat – pentru
a-i pacali pe ofiterii inchisorii care faceau inspectii nocturne.
Morris si fratii Anglin au disparut fara urma si sunt si astazi
cautati de FBI, desi se crede ca s-ar fi inecat in golful San
Francisco incercand sa paraseasca insula.

6. Evadarea din inchisoarea
Libby

Este vorba despre una dintre cele mai faimoase si mai de succes
evadari din inchisoare inregistrate in perioada Razboiului Civil
din America. In noaptea de 9 spre 10 februarie 1864, peste 100 de
soldati ai Uniunii intemnitati au scapat din inchisoarea de razboi
Libby, din Richmond, Virginia. Din cei 109 evadati, 59 au reusit sa
ajunga la trupele Uniunii, 48 au fost recapturati, iar doi s-au
inecat in raul James din apropierea puscariei.

Penitenciarul Libby se intindea pe o intreaga strada din Richmond.
La nord se asternea strada Carey, care facea legatura cu restul
orasului, iar in partea de sud se afla raul. Cladirea era inalta de
trei etaje si avea un beci pe partea dinspre raul James. Conditiile
de trai erau extrem de precare: mancarea, uneori absenta in
totalitate, era saracacioasa, iar dotarile sanitare – inexistente.
Mii de oameni au murit aici.

Prizonierii au reusit sa evadeze patrunzand in zona beciului
cunoscut ca „iadul sobolanilor”, care nu mai era folosit din
pricina infestarilor cu rozatoare, si au sapat un tunel. Dupa 17
zile de sapat, au reusit sa ajunga sub un atelier de prelucrat
tutun, aflat in apropiere. Barbatii au patruns in curtea incercuita
de pereti a depozitului, si au iesit, pur si simplu, pe usa din
fata. Tunelul sapat a mers pe sub pamant pe o distanta suficient de
mare fata de inchisoare, incat prizonierii sa treaca neobservati
dincolo de perimetrul institutiei si sa dispara in intuneric
nederanjati.

Cele doua „creiere” din spatele evadarii au fost colonelul Rose si
maiorul Hamilton. Cei doi au lucrat neobositi la planul scaparii.
Rose s-a gandit sa intre in beci prin semineu, iar Hamilton a
gandit tunelul. Rose a muncit din greu sapand si a organizat
oamenii pe echipe, in timp ce Hamilton s-a ingrijit de partea
logistica si a inventat diferite mijloace istete de indepartare a
pamantului sapat si de alimentare cu oxigen a tunelului.

5. Evadarea cu
elicopterul

Pascal Payet, cunoscut si sub pseudonimul Kalashnikov Pat, a fost
initial intemnitat pentru o crima produsa in timpul unui jaf
stangaci dintr-o duba si condamnat, in 2001, la 30 de ani de
inchisoare in Franta. A reusit sa evadeze nu o data, ci de doua
ori, de fiecare data cu ajutorul unui elicopter.

Dupa prima evadare, din 2001, Payet a fost prins si sentinta i s-a
extins cu inca sapte ani. Ultima evadare a barbatului a avut loc la
inchisoarea Grasse, in iulie 2007, atunci cand, cu un elicopter
Squirrel, deturnat cu tot cu pilot de pe aeroportul
Cannes-Mandelieu, patru barbati mascati si inarmati pana in dinti
au coborat pe acoperisul penitenciarului si si-au ridicat
camaradul.

Elicopterul a aterizat, apoi, mai tarziu, in Bringnoles, la 38 de
kilometrei distanta nord-est de Toulon, Franta, pe coasta
Mediteranei. Payet si complicii sai au disparut, iar pilotul a fost
eliberat nevatamat. Infractorul a fost recapturat la 21 septembrie
2007, in Matarao, Spania, la aproximativ 30 de kilimetri distanta
de Barcelona. Isi facuse operatie estetica, dar chiar si asa a fost
identificat de autoritatile spaniole.

4. Marea evadare din timpul celui de-al doilea Razboi
Mondial

Stalag Luft III a fost o tabara de prizonieri de razboi a Fortelor
Aeriene Germane din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, care
a gazduit personal capturat al fortelor aeriene inamice. In
ianuarie 1943, Roger Bushell a condus punerea in practica a unui
scenariu de evadare din acest lagar.

Planul consta in saparea a trei tuneluri adanci, „Tom”, „Dick” si
„Harry”. Fiecare dintre intrarile din tuneluri era selectata cu
atentie pentru a fi nevazuta de gardieni. Pentru a impiedica
detectarea lor de catre microfoanele de perimetru, tunelurile au
fost sapate la foarte mare adancime, aproximativ 9 metri in
pamant.

Tunelurile erau foarte mici, de numai 0,37 de metri patrati, desi
incinte mai spatioase au fost sapate pentru a gazdui o poma de aer,
un mic atelier precum si posturi de lucru pe parcursul fiecarui
tunel. Peretii nisiposi au fost intariti cu bucati de lemn furate
de prin toata tabara. Tunelurile au fost chiar si electrificate
pentru a se instala o retea de lumina, conectata la reteaua de
curent electric a lagarului. Fugarii au instalat pana si mici
sisteme de cabine feroviare, precum cele din mina, pentru
deplasarea mai usoara a nisipului.

„Harry” a fost finalizat in martie 1944, insa ironia sortii a facut
ca la acea data deja multi dintre cei care lucrasera de la inceput
tunel sa fie mutati in alte tabere de concentrare. Dupa terminarea
lui „Harry”, prizonierii au asteptat aproximativ o saptamana pentru
o noapte cu nori, fara Luna, astfel incat sa se poata furisa la
adapostul intunericului total. In final, intr-o zi de vineri, 24
martie, tentativa de evadare a inceput. Din nefericire pentru
fugari, tunelul s-a dovedit prea scurt. Planul era ca acesta sa
ajunga pana intr-o padure din apropiere, insa primul om a iesit
abia in apropierea lizierei, intr-un loc in care putea fi vazut de
gardieni.

77 de oameni s-au tarat afara din tunel, profitand si de un raid
aerian in mijlocul caruia luminile lagarului au fost stinse. La ora
5 A.M., pe 25 martie, gardienii l-au zarit chiar pe ultimul fugar,
in timp ce acesta iesea din tunel. Dintre toti evadatii, numai 3 au
reusit sa scape neprinsi. Cincizeci de oameni au fost ucisi, iar
restul capturati si intemnitati din nou.

3. Dieter Dengler, evadat
al Razboiului din Vietnam

Dieter Dengler a fost un pilot germano-american din Marina SUA,
care a reusit sa intreprinda o faimoasa evadara in timpul
Razbouiului din Vietnam. La inceputul anului 1966, avionul lui
Dengler a fost doborat de un dispozitiv antiaerian deasupra
Laosului, iar pilotul a fost capturat si trimis spre o inchisoare
condusa de Pathet Lao, un grup simpatizant al
nord-vietnamezilor.

Dengler isi castigase deja reputatia pentru abilitatea sa neobosita
de a evada din taberele mock-Pow, asadar imediat ajuns pe mana
vietnamezilor si-a adus contributia la realizarea unui nou plan de
evadare. La 29 iunie 1966, el si alti sase prizonieri au reusit sa
scape din catuse si sa le ia armele unor gardieni. Dupa ce a
impuscat trei gardieni, Dengler a fugit in padurea deasa. A
petrecut 23 de zile in jungla indurand caldura extreme, muscaturi
de insecte, lipitori, paraziti si foamete inainte sa fie salvat de
un elicopter american.

Numai unul dintre ceilalti prizonieri, un thailandez, a
supravietuit evadarii. Ceilalti au fost ori ucisi ori au disparut
in jungla. Dangler a ajuns spre finalul vietii un pilot de testare
de succes, fiind recunoscut drept unul dintre extrem de putinii
soldati americani care au scapat vreodata dintr-un lagar de razboi
laosian si care au supravietuit.

2. A evadat dintr-o inchisoare turceasca pentru a deveni
scriitor

Condamnat intr-o inchisoare din Turcia pentru trafic de droguri in
1970, americanul Billy Hayes, in varsta de 22 de ani, a fost
initial pedepsit cu patru ani si doua luni de detentie. Cand mai
avea doar cateva saptamani de asteptat pana la ispasirea pedepsei,
Hayes a aflat ca autoritatile s-au razgandit si au decis sa il
penalizeze cu o condamnare pe viata, asa ca s-a decis sa
evadeze.

Dupa sase luni de planuri, s-a luptat cu un gardian, i-a furat
uniforma si a luat asupra a 2000 de dolari, pe care tatal lui i-a
introdus ilegat in inchisoare intr-un album foto, a furat o barca
cu vasle si a ajuns la mal. Sperand sa fuga in Grecia, Hayes si-a
vopsit in negru parul blond si a inceput sa calatoreasca spre
granita. In picioarele goale, extenuant si fara un pasaport, a
inotat peste un rau si a mers sute de kilometri prin salbaticie,
ascunzandu-se. La un momentdat, a fost prins de un soldat inarmat
si a crezut ca a pierdut pariul cu libertate, insa soldatul a
strigat la el in greaca – era granicer.

Hayes a reusit sa revina in SUA in siguranta si a scris o carte
autobiografica intitulata „Expressul de la miezul noptii”.

1. Evadarea din
Siberia

Sławomir Rawicz a fost un soldat polonez arestat de trupele
sovietice de ocupatie, in urma invaziei Poloniei. Atunci cand URSS
si Germania au invadat si impartit Polonia, Rawics a plecat spre
Pinsk, dar, la 19 noiembrie 1939, a fost prins de Comisariatul
Poporului pentru Afaceri Interne (NKVD), arestat si l-a trimis in
Moscova. Polonezul a fost initial dus in Kharkov pentru
interogatoriu, iar apoi, in urma unui proces, a ajuns la
inchisoarea Lubyanka din capitala rusa.

Rawicz rezistat cu succes tuturor incercarilor sovieticilor de a
scoate de la el vreo marturisire prin tortura cat timp a fost
incarcerat. A fost condamnat, sub acuzatia de spionaj, la 25 de ani
de munca silnica intr-un gulag siberian. A fost transportat,
impreuna cu alte mii de oameni, in Irkutsk si obligat sa mearga
spre Tabara 303, aflata la 650 de kilometrei de Cercul Arctic,
pentru a contribui la ridicarea, de la zero, a lagarului. Pe 9
aprilie 1941, Rawicz, impreuna cu sase camarazi, a evadat in plin
viscol siberian.

Cei sapte barbati s-au indreptat catre sud, evitand orasele de
teama ca ar putea fi tradati, insa, aparent, nimeni nu ii urmarea.
S-au mai intalnit cu o fugara, o femeie poloneza, pe nume Krystyna.
Noua zile mai tarziu au traversat raul Lena. Au mers de-a lungul
Lacului Baikal si au trecut in Mongolia. Din fericire, oamenii
intalniti acolo au fost prietenosi si ospitalieri. In timpul
traversarii desertului Gobi, doi membri ai grupului, intre care
femeia si un anume Makowski, au decedat. Ceilalti au fost nevoiti
sa vaneze si sa manance serpi pentru a supravietui.

In octombrie 1941, fugarii au ajuns in Tibet. Localnicii au fost si
aici prietenosi, mai ales atunci cand calatorii au spus ca incearca
sa viziteze capitala Lhasa. Grupul lui Rawicz a traversat muntii
Himalaya, eveniment in timpul caruia un alt membru si-a gasit
sfarsitul din cauza frigului, in timp ce altul a cazut intr-o
crevasa si a disparut. Rawicz si cei ramasi ar fi ajuns in India
Britanica in martie 1942, dupa 6.500 de kilometri parcursi.

In 2006, un documentar realizat de BBC, bazat pe documente
sovietice, a lansat ipoteza ca evadarea lui Rawicz ar fi o
fabulatie, acesta fiind de fapt eliberat, in 1942, in cadrul
amnistierii polonezilor de catre URSS si transportat peste Marea
Caspica la o tabara de refugiati din Itan. In mai 2009, Witold
Glinski, un veteran de razboi care traieste in Marea Britanie si
membru al grupului lui Rawicz, a iesit la rampa declarand ca
povestea este adevarata, numai ca el insusi ar fi fost
protagonistul ei, in vreme ce Rawicz a ramas intemnitat pana la
amnistiere.